Istoricii romani mai au constiinta nationala?

Wilhelm Filderman

Este de-a dreptul uluitoare si, in primul rand, iresponsabila usurinta cu care televiziunile din Romania (ma feresc sa le mai spun romanesti) trateaza problema gropii comune descoperite la Iasi. Nu se poate sa fie difuzate stiri despre un subiect controversat prezentand doar un singur punct de vedere. Istoricii si Academia Romana, ca institutie,  sunt obligati moral sa aiba o reactie publica fata de afirmatiile categorice facute de institutul Elie Wiesel. Reprezentantii institutului evreiesc acuza Armata Romana de executia victimelor, inainte de a se cunoaste cine sunt acestea. Nici macar nu se tine cont de faptul ca in perioada in care se presupune ca au avut loc executiile cei care se ocupau cu purificarea etnica erau autoritatile hortyste. Se stie ca singurii evrei din România care au suferit prigoana, suferintele si jertfele unui Holocaust, au fost cei din Nordul Ardealului, ajunsi în stapânirea Budapestei prin Diktatul de la Viena din august 1940. Au fost dusi în lagare cu acte în regula, cu toate dovezile necesare, sau cei din Basarabia, Bucovina si Transnistria, dar pe care Ucraina sau Rusia refuza sa-i contabilizeze. 
Cat despre tratamentul primit de evrei in Romania si despre atitudinea maresalului Antonescu, iata declaratia-testament facuta de Wilhelm Filderman (om politic și jurist român, conducător laic de seamă al obștii evreiești în perioada de la sfârșitul primului război mondial până la sfărșitul celui de al doilea război mondial. Filderman a fost președintele Federației Uniunii Comunitaților din Romania (FUCE) și reprezentant al evreilor  în parlamentul român) în lucrarea Populatia evreiasca în timpul celui de-al doilea razboi mondial, publicata la Iasi în 1994, editura Fundatiei Culturale Române, editie bilingva, scoasa de Gheorghe Buzatu:
„A fost mult acuzat regimul Maresalului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului si Maresalul însusi a fost executat de agentii Moscovei ca fascist. Adevarul este ca maresalul Antonescu este cel care a pus capat miscarii fasciste în România, oprind activitatile teroriste ale Garzii de Fier din 1941 si suprimând toate activitatile politice ale acestei organizatii. Eu însumi, raspunzând unei întrebari a lui Antonescu la procesul sau – montat de comunisti – am confirmat ca teroarea fascista de strada a fost oprita în România la 21 ianuarie 1941, zi în care maresalul a luat masuri draconice pentru a face sa înceteze anarhia fascista provocata de aceasta organizatie si restabilirea ordinii în tara. În timpul dominatiei hitleriste în Europa, eu am fost în contact permanent cu Maresalul Antonescu, care a facut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expusi persecutiilor rasiale naziste… Eu am fost martorul unor scene emotionante de solidaritate si de ajutor între români si evrei în momente de grele încercari din timpurile imperiului nazist din Europa. Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau masuri dure contra evreilor…
El este cel care mi-a dat pasapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazista a evreilor din Ungaria a caror viata era în pericol! Datorita politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie tranzitorie care, facându-le sa para pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun.
Am mentionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca poporul român, chiar când a avut într-o masura limitata controlul tarii, a demonstrat sentimente umaniste si de moderatie politica.”
Au mai depus marturie in favoarea tolerantei romanilor, in lucrarile lor, evreii Nicolae Steinhardt, Marcel Marcian, Oliver Lustig. Acestia au vorbit despre sufletul acestui popor în mijlocul caruia s-au nascut, au trait si au murit. Cu totii au marturisit despre situatia de exceptie – fericita – în care s-au aflat evreii din România în timpul razboiului, sub dictatura antonesciana.